În afara conexiunii și a unei relații de calitate cu familia, copiii au nevoie de experiențe sociale individuale. Aceste experiențe se acumulează în fiecare moment, prin toate activitățile pe care adulții le concep (sau nu) pentru ei. Activitățile cognitive, de învățare sau evenimentele sociale și culturale sunt ocazii pentru copii să învețe despre ei și despre lume.

Când stabilim programul copilului, ar trebui să ne întrebăm cât timp să alocăm activităților cognitive, jocului liber și descoperirii pasiunilor. Nu există un răspuns simplist, deoarece fiecare copil are o personalitate unică, experiențe anterioare și un context familial diferit. De aceea, atunci când ne gândim că este momentul de a implica copilul în diferite activități, mai mult sau mai puțin organizate, primul pas este să ne cunoaștem și să ne înțelegem copilul.

Răspunsurile la întrebări precum: câtă energie și curiozitate are copilul pentru un domeniu nou? Este interesul pentru o activitate al copilului sau al meu, ca părinte? Cât de încărcat va fi programul copilului dacă adaug această activitate? Care sunt beneficiile reale pentru copil? – ne ajută să clarificăm opțiunile. Aceste întrebări și altele similare au darul de a ajuta părinții să găsească raportul optim pentru copil: cât din timpul copilului să fie organizat (structurat) și cât – să fie lăsat  liber.

Desigur, o discuție aparte este despre ce înțelegem prin „timp liber”. Dacă ”timp liber” înseamnă acces necontrolat la canale media sau diferite device-uri, atunci, desigur, recomandabile sunt activitățile organizate. Dacă, însă, timpul liber al copilului înseamnă ocazii de a se juca afară, în aer curat, cu alți copii, supravegheați de la distanță (și de dorit – fără intervenții inutile) de către adult, beneficiile acestor activități sunt exponențial mai mari (mai ales până spre vârsta de 8-9 ani).

În orice context, însă, sunt câteva recomandări principiale, care ne vor ajuta să introducem activități în programul copilului, astfel încât să aibă experiențe benefice în urma acestora:

  • Să observăm pasiunile și interesele reale ale copilului și să inițiem o activitate organizată în domeniile în care copilul manifestă interes.

 

  • Să observăm la ce se pricepe copilul, îndemânarea sau sensibilitatea către o activitate (abilitate) – șanse ca o activitate să fie pe placul copilului cresc dacă provocările inițiale sunt pe măsura puterilor copilului. Este foarte important ca încă de la primele activități copilul să simtă că face progres.

 

  • Să stabilim niște orizonturi clare pentru copil asupra schimbărilor care vor interveni în viața lui odată cu începerea activității noi precum și a așteptărilor pe care le avem de la el. Agrearea acestor detalii și acordul copilului asupra schimbărilor și așteptărilor ne vor ajuta să îi cultivăm autodisciplina și voința de a avea o responsabilitate.

 

  • Să includem treptat activitățile în program. Începem cu una, apoi pe măsură ce copilul se acomodează la nou – o introducem pe următoarea. În acest mod, copilul are timp și spațiu să reflecteze asupra beneficiilor pe care fiecare activitate le aduce în viața lui. Iar asta îi va crește stima de sine și îl va motiva să facă efort în continuare.

 

  • Să nu uităm să renunțăm atunci când copilul manifestă atitudini negative pentru o activitate. Este un subiect sensibil și de multe ori, ca părinți, ne trezim în dilema: cât insist și cât cedez? Aici, iarăși, un răspuns echivoc nu există. Dar putem menționa câteva sugestii. Vom analiza cu atenție (și fără emoții inutile) cauza refuzului copilului de a mai urma o activitate. În funcție de aceasta, vom căuta să prezentăm copilului posibile resurse pentru a rezolva o situație sau vom face o înțelegere asupra modului în care vom întrerupe activitatea. Cu excepția cazurilor când refuzul este cauzat de unele evenimente care pot afecta sănătatea mentală sau fizică a copilului, este recomandabil ca întreruperea activității să se întâmple de comun acord (la fel ca și atunci când am început-o). 

 

  • Să acordăm suport non-invaziv pentru orice decizie a copilului. Dacă am urmat pașii de mai sus, atunci acest suport îl va ajuta să-și asume consecințele deciziilor în care a fost parte și îi va consolida mult părerea despre propriile puteri. Iar aceste înțelesuri sunt neprețuite pentru copil, pentru sănătatea lui mentală prezentă și viitoare.